Câteodată mă bucur când nu mi se citesc toate articolele. Acesta ar fi unul dintre acele articole pe care nu l-as recomanda, nu foarte tare, dar le sunt dator acelora care și-au petrecut timp citindu-mă, sunt dator Nimburucului și Păpădiței lui, sunt dator lui Cristi care mi-a luat imaginația pe care nu puteam să o descriu nici în cuvinte și a născut un Nimburuc, o Păpădiță. Când scriam capitol după capitol din Povestea Nimburucului Grădinar și a Păpădiței lui iubite glumeam spunând: Când va aparea cartea… Aș spune că acum nu glumesc, dar nici cartea nu a apărut. Dar, anul trecut în aprilie [2013] am participat la un concurs de Literatură organizat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Iași împreună cu Muzeul de Literatura Bejdeuca lui Ion Creangă. A fost o decizie de moment, la încurajarea amicului meu desenator. Aveam 12 capitole atunci, dar trebuia să mă încadrez în 15 pagini A4, astfel că am editat din text și din capitole. Am trimis-o și le-am plăcut.
A trecut un an de atunci și am intrat în posesia volumului XV al Poveștilor de la Bojdeucă, un volum ce cuprinde lucrările premiate în aprilie 2013. Le mulțumesc și celor de la Muzeele Literare din Iași pentru eforturile depuse pentru publicarea acestei ediții limitate a lucrărilor premiate.
S-a făcut cumva, prin aranjamentele Nimburucului cel dornic de a-i fi consemnată dragostea pentru Păpădiță, să fiu și eu menționat în acest volum. Recunosc ceva aici, am strecurat în varianta electronică puțintel din Antropologia iubirii, un capitol dedicat iubirii dintre lumi.
Dacă doriți să citiți varianta completă a poveștii, să îmi cereți acest lucru pe adresa de email menționată la date de contact. Până la această poveste, păpădia era doar iubirea mea dintre flori, dar ma văd nevoit să spun că după, am devenit la fel de prolific în ce privește scrisul despre ea, poate la fel de prolific ca păpădia însăși. Și, o iubesc. Este peste tot. Până și unii dintre voi ați învățat să o iubiți de când mă cunoașteți. Altora le-am vindecat doar alergia. Dar, cu povestea Nimburucului grădinar și a Păpădiței lui eu însumi m-am schimbat.
Am fost întrebat recent dacă mi-am epuizat scrierile despre ea și am trecut la melci. Ei bine DANU si NUDA 🙂 pentru că, deși scriu despre melcul zburător, în capitolele următoare voi prezenta o latură specială a Xandriei, Fulgul de Păpădie.
Vă mulțumesc pentru prezența voastră. M-a încurajat mult și m-a determinat să fiu perseverent.
Sper să vă fi plăcut povestea menționată mai sus. Eu sunt iremediabil îndrăgostit de păpădie. se știe!
Cu drag, Cosmisian
Timișoara mai 2014
Articol preluat de pe https://gandurineinfinite.wordpress.com/2014/05/16/cosmisian-in-povestile-de-la-bojdeuca-xv/
povesteapapadiei 