De neuitat, cu păpădia la purtat

De neuitat, cu păpădia la purtat

Aș vrea să știu ce mintea ei gândește, cum sufletul ei galben împarte file smulse
dintr-a noastră dragă poveste, dar cu tăcerea ei nu pot să zbor, sunt doar un grădinar și
poate că aici am să îmbătrânesc și-apoi să mor. 

Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, nu știu decât că într-o dimineață de demult
când m-am trezit, aici și-acolo o grădină am zărit, cu gard înalt dar frânt la mijloc ca să
trec, și da, aud parcă aievea chicotelile tale, când tu dansai ascunsă după gard. Era
uimirea vieții mele, o păpădie îmbrăcată-n fericire, cu sufletul în crin înfășurat, cu
ochii mari, și dansul tău în pas ce era ușor pe iarbă așezat.

Iti sufla in urechi1 dandelion-earrings

Iti sufla in urechi2.dandelion-earrings

Sursa poze

_____________________

Draga mea păpădie iubită, scumpă, fină, păpădiică, pe care o iubesc, o doresc, cu
floare și frunze, pe care o simt, căreia îi vorbesc până și în mintea mea, cea pe care o
consider deținătoarea visului meu nemărturisit, vis de împlinire și de altceva, cea care
a unit lumi, a străbătut timp și spațiu să mă iubească, cea care e preocupată de fericirea
mea ca să vin fericit să o iubesc, tu ești cea în fața căreia mi-am aplecat genunchiul,
am făurit un inel logodnicesc din păpădie, oh, tu care faci ca inima mea să ardă în
piept cum nu am simțit niciodată, tu care vorbești cu mine și depășim limitarea
timpului și simțim că ne știm dintotdeauna. Tu, păpădia mea cu petale de crin imperial
ce îți înconjoară pieptul cu forme sărutate de polen gălbui. TU ești iubita mea dintre
lumi, burtica ta mi-a devenit perna pe care îmi așez fața și sărutările, tu ești, iubita
mea, cea care spui că ai inima mică, însă în inima ta ai ascuns o dragoste atât de mare,
încât zilnic sunt surprins de ea!

Inel de papadie1

Inel de papadie2

Inel de papadie3

Sursa poze

_____________________

Utopia a rămas o simplă noţiune ca voi oamenii să o analizaţi,
să o folosiţi când dragostea dintre voi e prea mare…,
Dar pentru mine, utopie nu există.

Pandantiv-dandelion1

Pandantiv-dandelion2

Pandantiv-dandelion3

Pandantiv-dandelion4

Pandantiv-dandelion5

Pandantiv-dandelion6

Pandantiv-dandelion7

Sursa poze

Reclame

Despre Cosmisian

De ce scriu în metafore? Metafora este, ca definiţie, o peşteră ascunsă pe o insulă necunoscută, învăluită în mister. Cine ajunge acolo, chiar întâmplător, poate găsi obiecte neidentificate ale unei culturi despre care poate doar bănuieşte ceva. E oarecum dificil să „demetaforizezi” scrisul, astfel că, îţi rămâne iluzia înţelegerii şi satisfacţia ei. Cine sunt eu? Sunt eu, un vinovat al metaforitei, o boală de cuvânt ce mi-a adus adesea alin căutării de expresie, Şi poate ţie confuzie. Metafora produce confuzie! Confuzia elaborează înţelesuri şi astfel fiecare înţelege ce vrea. Cine sunt eu? Sunt eu, un meşter al cuvintelor mele. Nu mi-e dificil să le găsesc, am o abundenţă pe care uneori trebuie doar să o rescriu. Nu aş spune că metafora este calea cea mai scurtă înspre semantica sufletului meu, ci doar înfrumuseţarea drumului. Astăzi sunt nebun. Voi pune o imagine cu mine, mai exact cu mintea mea.
Acest articol a fost publicat în ILUSTRATII POVESTI, POVESTI CU PAPADII. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De neuitat, cu păpădia la purtat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.