Să mă iubești mai mult decât chiar eu o fac

Să mă iubești mai mult decât chiar eu o fac

A fost odată nu demult, când frunza-i era verde
O tufă mare de scaieți și floare orfană de destin
Aproape, dar zâmbind.

Grădina bine i-a primit pe toți cu afânat pământ
Lăsând de-o parte judecata ce încolțea de fel
Îndată, dar gândind.

Un spin din tufă și-a dorit să-mbrățișeze tandru
O floare ce părea de vis, o păpădie polenizată
Strâns, dar dintr-o dată.

Floare cu polen pe față l-a privit destul de-aproape
Ochii spinului luceau complet, simțind o alipire
Perfectă, dar intuitivă.

Prieteni ei au devenit, cu suflete ce atrăgeau iubire
Din pulsul dragostei puteai vedea clepsidră clar
Schițată, dar bine percepută.

Povestea lor a continuat, din anotimpuri haine-aveau
Când brusc un medic a venit, rețetă vieții prescriind
Colapsul, dar spinu-a rezistat.

Au mai trecut din anii ce îi consemnez pe loc
Iubirea-i tot la fel, un vis produs de mierea florii
Nefirești, dar ne iubind nu pot.

M-am conturat din spin în clasică poveste
Să îți revin în vis când nu mă poți uita perfect
Sperând, că n-ai uitat

Să mă iubești mai mult decât chiar eu o fac.

papadia-iubitoare

https://gandurineinfinite.wordpress.com/2014/05/31/sa-ma-iubesti-mai-mult-decat-chiar-eu-o-fac/

Reclame

Despre Cosmisian

De ce scriu în metafore? Metafora este, ca definiţie, o peşteră ascunsă pe o insulă necunoscută, învăluită în mister. Cine ajunge acolo, chiar întâmplător, poate găsi obiecte neidentificate ale unei culturi despre care poate doar bănuieşte ceva. E oarecum dificil să „demetaforizezi” scrisul, astfel că, îţi rămâne iluzia înţelegerii şi satisfacţia ei. Cine sunt eu? Sunt eu, un vinovat al metaforitei, o boală de cuvânt ce mi-a adus adesea alin căutării de expresie, Şi poate ţie confuzie. Metafora produce confuzie! Confuzia elaborează înţelesuri şi astfel fiecare înţelege ce vrea. Cine sunt eu? Sunt eu, un meşter al cuvintelor mele. Nu mi-e dificil să le găsesc, am o abundenţă pe care uneori trebuie doar să o rescriu. Nu aş spune că metafora este calea cea mai scurtă înspre semantica sufletului meu, ci doar înfrumuseţarea drumului. Astăzi sunt nebun. Voi pune o imagine cu mine, mai exact cu mintea mea.
Acest articol a fost publicat în POEZIE PAPADIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.